„(…) Memoriile fostei captive Sylvia Cernescu, una dintre cele două fete răpite de Terente, cuprinse în serialul „În ghiarele lui Terente“ şi  publicate în cotidianul național „Dimineaţa“ din anul 1924, reproduc nu numai una dintre faptele care l-au făcut celebru pe bandit, ci şi un episod real şi dramatic din existenţa celor două domnişoare (Sylvia Cernescu și Netty Herscovici) răpite şi sechestrate. Faptele şi evenimentele au conţinutul de bază complet, sunt garnisite pe alocuri cu destul de mult senzaţional, sunt viu colorate ca să devină atrăgătoare, au un „miros“ apetisant şi îmbietor, deci conţin toate ingredientele necesare şi întrunesc condiţiile unei reţete ideale şi de succes, care să ducă la realizarea unui „produs“ convingător şi uşor vandabil!… Subiectivismul „autoarei“, deşi, din când în când, a distorsionat realitatea, aduce totuşi date şi informaţii necunoscute până atunci, punând sub o altă lumină unele dintre întâmplări şi personaje… (…)“[1] 

DIMINEAŢA, Anul XXI, nr. 6447, Vineri, 24 octombrie 1924, pag. 1 

Începând de mâine, „Dimineaţa“ va publica: În ghiarele lui Terente – Memoriul captivei Sylvia Cernescu 

Fiorosul bandit ale cărui crime au înspăimântat o lume este azi îndeaproape încolţit. Tovarăşii lui au căzut în mâinile Justiţiei şi nu va trece mult până în ziua când, şi el, la rândul lui, va ispăşi asasinatele, mărturisite, cu un cinism rar, nefericitei lui captive, d-ra Sylvia Cernescu.

În cele cinci zile petrecute în chinuri grozave, când viaţa îi atârna de un capriciu al brutei care nu avea omenesc decât înfăţişarea, în balta pustie, depărtată, d-ra Cernescu, fată cultă, plină de sensibilitate, dar şi de energie, şi-a format un proect. Acela ca, odată scăpată, să aştearnă pe hârtie nemaiauzitele torturi ale acestor clipe de iad.

Spre a distruge o legendă făurită fără rost asupra cavalerismului acestui fioros bandit, d-ra Cernescu ne-a trimis memoriul său, cu rugămintea de a-l publica. El va fi citit cu groază, milă şi înduioşare de toţi cei care s’au interesat de soarta celor două copile şi s’au bucurat de eliberarea lor.

Capitolele răpirei, ale maltratărilor, bătăiei la care a fost supusă Sylvia Cernescu, cum şi acelea ale numeroaselor crime mărturisite de Terente, vor umple de revoltă pe toţi cei ce aşteaptă prinderea banditului şi pedepsirea lui, ca o satisfacţie adusă dreptăţii omeneşti.

De mâine, dar, citiţi în ziarul „Dimineaţa“ ÎN GHIARELE LUI TERENTE – memoriul Sylviei Cernescu.

mai mult la   /rezistenta.ro/in-ghiarele-lui-terente-memoriul-captivei-sylvia-cernescu/

DIMINEAŢA, Anul XXI, No. 6448, Sâmbătă, 25 octombrie 1924, pag. 1

În ghiarele lui Terente – memoriul captivei Sylvia Cernescu –

„Domnule Director,

Întâmplarea nenorocită a capturării mele de către banditul Terente a dat loc la numeroase interpretări şi articole de ziare, din care multe clădite pe pură invenţie.

De pildă, s’a spus că n’ar fi deloc adevărat că eu aşi fi fost prinsă şi dusă în baltă de bandit şi că totul ar fi fost o mistificare din parte-mi dintr’un bolnav şi ciudat spirit de reclamă.

Apoi s’a spus că, deşi am fost capturată, faptul a avut loc cu bună voia mea, şi că groaza clipelor petrecute între cei trei bandiţi cum şi chinurile noastre au fost mult exagerate.

În sensul de mai sus am primit chiar multe anonime pline de ironii şi insulte, care au umplut măsura paharului amar ce mi-a întins soarta când am căzut în mâinile acestui bandit.

Găsind că toate acestea cum şi felul cum a fost redată figura lui Terente – ca aceia a unui haiduc de pe alte vremuri – nu corespund deloc adevărului, simţindu-mă şi profund lovită în sentimentul meu de demnitate şi dragoste de adevăr care m’a călăuzit până acum cu toţi anii mei tineri, am crezut de cuviinţă, domnule director, să redau ceas cu ceas, clipă cu clipă, tot ce ni s’a întâmplat nouă, fetelor, cum şi tot ce am constatat asupra caracterului, vieţii şi faptelor acestui bandit.

Vă trimit, deci, domnule director, aceste note ale mele, dv. care aţi apărat totdeauna dreptatea şi adevărul unei cauze, cu rugămintea d’a le da loc în stimatul dv. ziar“. SYLVIA CERNESCU 

În ghiarele lui Terente

Născută în oraşul Brăila, copilă unică a inginerului Cernescu, de o sănătate delicată, părinţii mei m’au înconjurat cu o dragoste puţin obişnuită, satisfăcându-mi în marginile posibilităţii gusturile mele lipsite de pretenţii prea mari. Fire contemplativă, purtată spre visare, mi-am petrecut copilăria în mijlocul animalelor, pe care le adoram. Pe rând, am crescut în curtea şi vasta grădină un ariciu, doi câini-lupi, iepuri, pisicuţe şi chiar o bufniţă. Sub îngrijirea mea, împărţită deopotrivă tuturor acestor dragi vietăţi, care au înlocuit întotdeauna, în ochii mei de copil, jucăriile neanimate, păpuşile fără de expresie şi simţire, micile mele protejate sau mai bine zis «menageria Sylvetei», cum le numea, cu zâmbetul ei plin de indulgenţă, buna mea mamă, creştea înfloritoare în cea mai bună armonie.

mai mult la   /rezistenta.ro/in-ghiarele-lui-terente-memoriul-captivei-sylvia-cernescu/